M-am luat zilele astea cu un anime nou. Ergo Proxy îi zice. Ca și atmosferă, nu am putut să nu mă gândesc la Trigun și Blue Gender în timp ce-l urmăream. Și Ghost in the Shell. Și nu doar ca atmosferă, dacă stau bine să mă gândesc, ci și ca subiecte abordate și modul de prezentare. Deși aici parcă-mi aducea mai mult a Cowboy Bebop și Jigoku shoujo. Și Ghost in the Shell.
După această lungă listă de comparații, cred că este evident capitolul la care m-a dezamăgit - deși se vrea a fi de suspans, de multe ori e previzibil, cel puțin la început, iar perspectiva demiurgului nu ajută nici ea în crearea și păstrarea tensiunii. Totuși este necesară această perspectivă, pentru că accentul se pune pe personaje și trăirile lor mai mult decât pe acțiune. Iar surprize au fost totuși destule, cel puțin pentru mine. Mai ales o anumită serie de decese.
Temele abordate sunt cele "clasice", aș putea zice - existențialism, conștiința de sine, rolul individului în societate precum și rolul societății în sine; dar și o privire interesantă asupra religiei și deităților. Iar personajele sunt reale. Nu doar o reprezentare a unui tipar, static sau cu o evoluție la fel de inflexibilă, trasată de categoria în care se încadrează respectivul tip de personalitate. Au acel grad de iraționalite și limitare cât să pară cu adevărat umani. Inclusiv androizii infectați.
Iar realizarea este impecabilă. De la grafică la voci și muzică (Radiohead - Paranoid Android pe genericul de final) la referințele din mitologia greacă (și probabil nu numai), totul se îmbină parcă perfect pentru a prezenta firul acțiunii. Totuși, nu este dat totul mură-n gură. Multe conluzii trebuie să le tragă spectatorul prin propria analiză a celor redate, precum și un strop de imaginație.
Deci, așadar și prin urmare, e un anime care se merită văzut și re-văzut, părerea mea. Până la a doua vizionare, însă, o să încerc să găsesc timp pentru Serial Experiments Lain. Cică ar fi bun.
Thursday, June 10. 2010
[Fara titlu...] 2
A iesit soarele la plimbare.
Si-a pus hainele de duminica, jobenul, si-a luat bastonul, si-a lustruit cu grija pantofii, o floare la rever si paseste agale pe bulivar...
Calca rar, dar sigur pe el, priveste intinderea albastra-verde de sub el. Zambeste oarecum multumit. Invarte bastonul si din cand in cand fluiera o melodie vesela, pe care nu mai tine minte unde a auzit-o.
Se opreste la un moment dat, scoate mana din buzunar, ridica jobenul, se inclina si da binete unui nor, pe care il lasa sa treaca incet prin dreptul sau. Il urmareste cu privirea, pentru a se asigura ca nu se intoarce. Nu azi, azi nu... Se intelege bine cu norii, dar azi nu le vrea compania, azi vrea sa se plimbe singur pe bulivar si sa se gandeasca la ale lui si sa se bucure de ganduri si de sentimente.
Se uita inca o data in jos si vede un zambet la fel de relaxat ca al lui. Un zambet atasat unei moace deschise, relaxate, chiar vesela.
O moaca ce il priveste multumitoare si care ii da binete cu o licarire aparte in ochi. Soarele raspunde salutului si urmareste o vreme cu privirea masina din care il primise.
Nici un rid, nici o cuta, decat poate doua arce de cerc in jurul colturilor buzelor, care stateau tantose ridicate intr-un zambet moale si cald.
Si ciocul si sprancenele... dar de data asta sprancenele se intind pe un sezlong imaginar deasupra ochilor, fara a mai fi mutilate de o incruntare nervoasa...
Ii e bine si e linistit.
Nu se mai grabeste... Nu mai fuge nervos dintr-o parte in alta.
Volanul nu mai scartaie sub presiunea prinsorii, ci se relaxeaza si se leagana voios incet cand la stanga, cand la dreapta. Pedalele nu se mai supun infricosate sub pantoful greu. Ci mai degraba se aseaza comfortabil sub papucul moale, care le atinge cu blandete.
Scaunul e lasat pe spate. Mana dreapta sade relaxata si moale agatata cu 4 degete de partea de jos a volanului. Mana stanga se sprijina in cot pe usa si se bucura de geamul deschis si racoarea diminetii tarzii. Anina intre doua degete o tigara fumeganda si mangaie cu podul palmei acelasi volan.
Mainile se incruciseaza la un moment dat dand volanul peste cap si isi soptesc cateva vorbe... Apoi zambesc complice una alteia: azi e linistit. Omu' e fericit...
Poate nici el nu stie de ce. Poate nu are nici un motiv serios sa fie atat de fericit si linistit. Nu stie...
Ceea ce stie sigur e ca nici nu vrea sa se gandeasca la cauze... Deocamdata se bucura de vremea calda, de drumul liber si de gandul la destinatie...
Mai trage incet un fum din tigara si cauta cu privirea cana de cafea. Degeaba cauta cana, nu mai e la el de mult... Nu conteaza, era o sticla de cola p-aici pe undeva... Aha, uite-o!
Locul unde era cana candva e gol si sarac, mic si infrigurat. Acum priveste in jos si ofteaza adanc... Apoi ridica privirea si incearca sa ofere macar o frantura de explicatie. Dar este amutit cu o miscare scurta, care inchide suportul inapoi in bord. Nu azi... azi nu...
Dupa ce inchide suportul de pahare, omu' are un flashback scurt, verde si cu aripi... Si-l reprima intr-o fractiune de secunda. Nu azi... azi nu...
Isi aduce aminte de soare si ii mai zambeste o data. Si se intoarce la ale lui. La liniste, la pace...
Se uita agale la ceasul din bord si isi deseneaza un ranjet mare: face timp bun. Si se apropie de iesirea de pe autostrada...
Hai ca nu mai e mult...
Se apropie de partea dreapta a drumului si se pierde in distanta, dar ramane
Al vostru, Andrei...
Ma inclin...
Si-a pus hainele de duminica, jobenul, si-a luat bastonul, si-a lustruit cu grija pantofii, o floare la rever si paseste agale pe bulivar...
Calca rar, dar sigur pe el, priveste intinderea albastra-verde de sub el. Zambeste oarecum multumit. Invarte bastonul si din cand in cand fluiera o melodie vesela, pe care nu mai tine minte unde a auzit-o.
Se opreste la un moment dat, scoate mana din buzunar, ridica jobenul, se inclina si da binete unui nor, pe care il lasa sa treaca incet prin dreptul sau. Il urmareste cu privirea, pentru a se asigura ca nu se intoarce. Nu azi, azi nu... Se intelege bine cu norii, dar azi nu le vrea compania, azi vrea sa se plimbe singur pe bulivar si sa se gandeasca la ale lui si sa se bucure de ganduri si de sentimente.
Se uita inca o data in jos si vede un zambet la fel de relaxat ca al lui. Un zambet atasat unei moace deschise, relaxate, chiar vesela.
O moaca ce il priveste multumitoare si care ii da binete cu o licarire aparte in ochi. Soarele raspunde salutului si urmareste o vreme cu privirea masina din care il primise.
Nici un rid, nici o cuta, decat poate doua arce de cerc in jurul colturilor buzelor, care stateau tantose ridicate intr-un zambet moale si cald.
Si ciocul si sprancenele... dar de data asta sprancenele se intind pe un sezlong imaginar deasupra ochilor, fara a mai fi mutilate de o incruntare nervoasa...
Ii e bine si e linistit.
Nu se mai grabeste... Nu mai fuge nervos dintr-o parte in alta.
Volanul nu mai scartaie sub presiunea prinsorii, ci se relaxeaza si se leagana voios incet cand la stanga, cand la dreapta. Pedalele nu se mai supun infricosate sub pantoful greu. Ci mai degraba se aseaza comfortabil sub papucul moale, care le atinge cu blandete.
Scaunul e lasat pe spate. Mana dreapta sade relaxata si moale agatata cu 4 degete de partea de jos a volanului. Mana stanga se sprijina in cot pe usa si se bucura de geamul deschis si racoarea diminetii tarzii. Anina intre doua degete o tigara fumeganda si mangaie cu podul palmei acelasi volan.
Mainile se incruciseaza la un moment dat dand volanul peste cap si isi soptesc cateva vorbe... Apoi zambesc complice una alteia: azi e linistit. Omu' e fericit...
Poate nici el nu stie de ce. Poate nu are nici un motiv serios sa fie atat de fericit si linistit. Nu stie...
Ceea ce stie sigur e ca nici nu vrea sa se gandeasca la cauze... Deocamdata se bucura de vremea calda, de drumul liber si de gandul la destinatie...
Mai trage incet un fum din tigara si cauta cu privirea cana de cafea. Degeaba cauta cana, nu mai e la el de mult... Nu conteaza, era o sticla de cola p-aici pe undeva... Aha, uite-o!
Locul unde era cana candva e gol si sarac, mic si infrigurat. Acum priveste in jos si ofteaza adanc... Apoi ridica privirea si incearca sa ofere macar o frantura de explicatie. Dar este amutit cu o miscare scurta, care inchide suportul inapoi in bord. Nu azi... azi nu...
Dupa ce inchide suportul de pahare, omu' are un flashback scurt, verde si cu aripi... Si-l reprima intr-o fractiune de secunda. Nu azi... azi nu...
Isi aduce aminte de soare si ii mai zambeste o data. Si se intoarce la ale lui. La liniste, la pace...
Se uita agale la ceasul din bord si isi deseneaza un ranjet mare: face timp bun. Si se apropie de iesirea de pe autostrada...
Hai ca nu mai e mult...
Se apropie de partea dreapta a drumului si se pierde in distanta, dar ramane
Al vostru, Andrei...
Ma inclin...
Thursday, June 3. 2010
We're baaaack!
Am lipsit un pic. S-a simțit, nu-i așa? Golul, liniștea... S-a simțit, nu-i așa?! Am lipsit pentru că ne-am mutat! Acum avem o viteză maximă dublă, dar jumătate din nr de băi. Mai puțin spațiu, dar o priveliște mai bună. Mai puțină mobilă, dar mai puțin praf de șters. Mai aproape de muncă pentru unul, dar mai departe pentru celălalt. Și tot așa. O mutare ca oricare alta, cu bune și rele. Dar ne place! Și-o să fie casa noastră în vara ce se anunță (și nu numai, sper eu). Și să nu-i spuneți lui Biggy, dar mie chiar îmi place. Chit că încă n-avem masă în bucătărie. Dar avem mai mult magiun pentru narghilea! Și deși acum suntem mai aproape (ca și distanță) de unii prieteni, suntem mai departe de alții. Dar n-ar trebui să fie asta o problemă. Timp să ne adunăm cu toții e destul. Pentru că după unii, vara încă nici n-a început. Așa că ne vedem, ne auzim, ne întâlnim!
(Page 1 of 1, totaling 3 entries)
