Vorbim aceeaşi limbă, dialecte diferite

Avem percepţii diferite asupra oricărui lucru sau aspect care ne conturează într-un fel sau altul viaţa de zi cu zi, de la culoarea firului ierbii pe care unii o văd verde până la cei care o văd gri. Nu poţi spune de aici decât ''Slavă Cerului diversitate!'' . Percepem lumea asta mov, gri, roz şi ne exprimăm în funcţie de aceste percepţii.
Dar ceea ce exprimăm noi nu e mereu ceea ce percep cei din jur sau cel puţin nu toţi. Cel mai interesant mi s-a parut cazul cand eşti îndrăgostit şi ai impresia că cel de lângă tine este singura persoană care înţelege exact ce vrei să-i spui. Atunci când el se uită tâmp la tine şi vă zâmbiţi şi aveţi impresia că "stiţi voi", pentru ca mai apoi, peste ceva vreme să vă abandonaţi unul pe celălalt la raionul de "obiecte pierdute" pentru că "nu mă mai inţelege".
Cred ca nimic nu e mai frustrant când vine vorba de exprimare într-o relaţie, de prietenie,de cuplu şi aşa mai departe decât momentul în care tu vrei să exprimi grijă şi eşti perceput ca încercând să sufoci, când tu vrei să exprimi dragoste şi eşti perceput ca fiind infantil, când tu vrei sa exprimi amor şi este înţeles ca sex, ca atunci când vrei să arăţi admiaţie şi eşti perceput ca un linguşitor, când rugămintea este manipulare, când profunzimea este superficialitate, când, când , când......
Ajungi să te intrebi......vorbim aceaaşi limbă?
Există şi reversul.....atunci când vă completaţi unul celuilalt frazele. Nu ştiu câti oameni au avut parte de o asemenea experienţă pe care eu una o recomand. Senzaţiile pe care le stârneşte o asemenea chestie sunt din cele mai diferite. Eu spre exemplu simt o familiaritate greu de explicat şi îmi place să văd până unde anume poate ajunge, alţii (sondaj aleatoriu) au pur şi simplu un atac de panică. Sunt curioasă câti oameni au avut parte de aşa ceva. Părerea mea e că nu mulţi raportat la câţi oameni se regăsesc în primele rânduri. Aşa mi se va confirma ipoteza conform căreia vorbim totuşi în dialecte diferite. Sau asta se întâmplă doar în cuplu?