Cu un creion intre dinti si altele cateva imprastiate in jurul sau, sta in mijlocul camerei pe jos si fixeaza cu privirea coala alba din fata lui.
E manat de aceeasi dorinta de nestavilit de a crea ceva. Azi s-a hotarat sa deseneze.
S-a trezit obosit si buimac. Si-a teleghidat picioarele pana la cana de cafea rece care inca dormea linistita pe birou. A ridicat-o incet si deloc convins. A sorbit. Degeaba.
A cautat din priviri pachetul de tigari.
Masandu-si apasat tamplele, incearca sa-si porneasca mintea, care refuza sa deschida ochii. Renunta si incepe sa masoare camera cu pasi mici si nesiguri.
Se pare ca ziua asta a venit prea repede si neanuntata.
Dupa ce ii obosesc picioarele tot plimbandu-se in spatiul mic si cald al unei camere preabine cunoscute si totusi inca straina, se indreapta din nou spre birou si scoate cateva creioane dintr-un sertar vechi. Insfaca si o coala alba, se aseaza pe covor si incepe sa deseneze.
Cateva linii subtiri si timide. La inceput.
Apoi apar cateva forme.
Apoi un model.
Desenul incepe sa prinda un contur frumos!
Isi indreapta spatele si se uita multumit la desen. Ii place. Il face sa zambeasca timid.
Clipeste mai apasat si cand deschide ochii, foaia din fata sa e goala.
Se cutremura, ia foaia speriat si o intoarce. E alba din nou. Desenul a disparut de parca n-ar fi fost niciodata acolo. Ofteaza lung si apasat.
Zambetul larg lasa loc privirii goale de mai devreme.
Deloc convins, lasa creionul pe jos si apuca altul. Incepe din nou sa deseneze.
Cand noul desen e terminat, dispare si el intr-o clipire.
Inca un creion, inca un desen. Aceeasi coala. Si din nou.
Nu isi pierde cumpatul si continua. Inca un creion, inca un desen. Aceeasi coala.
Si astfel ziua pare sa treaca, dar timpul parca sta pe loc.
Cu un creion ros intre dinti si altele tocite imprastiate in jurul sau, sta amortit in mijlocul camerei mici si fixeaza cu privirea confuza coala inca alba din fata lui.
E manat de aceeasi dorinta obositoare de a crea ceva frumos. Azi s-a hotarat sa deseneze.
Acum nu mai e la fel de sigur dar ramane cel care a fost, este si va fi
Al vostru, Andrei
Ma inclin…
Friday, February 10. 2012
Desene animate
Trackbacks
Trackback specific URI for this entry
No Trackbacks