Blog

Se pare ca mai nou sunt singura care scrie pe acest blog Si desi nici eu nu prea am un subiect bine definit a ceea ce vreau sa scriu, eu macar ma chinui... Astfel, vreau sa va povestesc ca azi, noi, cei trei Animaniaci ne-am uitat la the real deal... adica "Wakko's wish" Va recomand cu caldura acest film de desene animate, intr-o seara cand nu aveti chef de nimic, ci doar sa va relaxati, si sa radeti non-stop (sau cum se mai zice, "una-ntr-una"). 

In alta ordine de idei, in aceasta zi minunata de 13 septembrie 2009, Duminica, am aflat ca posed 3 exemplare (2 mari si unul mai mic) de "cutie mark", ca "I was born cute", ca parintii mei au fost regi, si inca niste chestii dragute despre mine, cat si despre fratii mei, Yakko si Wakko. Aaaaa, si am aflat ca daca ai 2 Hay Penny (jumate de penny = un Hay penny) poti sa restaurezi o comunitate intreaga. Noi tot filmul am sperat ca personajele sa-si dea seama ca un penny nu e atat de mult, da se pare ca we got it bad )

Si in cazul in care aveti chef sa va uitati la un film interesant, un fel de comedie cu substrat (kind of..) uitati-va la "Stranger than fiction" starring Will Ferrel, Maggie Gyllenhaal, Emma Thompson and Dustin Hoffman. Ideea filmului ar fi ca un tip care lucreaza la Fisc, pe nume Harold Crick (Will Ferrel) se trezeste intr-o dimineata auzindu-si povestea fiecarui luscru pe care il face. Lucru care ii schimba toata perspectiva asupra vietii. Orice lucru in plus as adauga ar fi un spoiler, si asta chiar e un film pe care nu vreau sa il stric.

Un alt film pe care l-am vazut cu fratii mei, este "Inglorious basterds", a lui Quentin Tarantino, cu Brad Pitt. Unul din cele mai tari filme pe care le-am vazut in ultimii cativa ani. Ideea e doar ca daca sunti slabi de ingeri sa va pregatiti serios la capitolul "acoperit ochi repede". Eu m-am specializat repede. Cam 1/5 din film am stat cu mainile la ochi. Dar asta oricum e specific lui Tarantino, deci nu m-am mirat prea tare. So daca vedeti filmul asta, va rog sa imi ziceti prin intermediul comentariilor ce parere aveti. Acelasi lucru e valabil si pentru Stranger than fiction. Sunt chiar curioasa ce parere au alte persoane despre el.

Thanks. See you soon, I hope.

Dupa cum stiti cu totii, avem o birocratie foarte bine dezvoltata in Romania. In alta ordine de idei, din cauza acestei birocratii extraordinare, tocmai am pierdut o excursie de 2 saptamani GRATUITA!! in Maroc, cu ocol prin toata Europa. Cum??? Serios? Nici mie nu-mi vine sa cred inca ca am facut asta... Trebuia sa plec ieri. Azi trebuia sa fiu cel putin in Ungaria. Inca imi vine sa ma duc sa-mi cumpar o inghetata, dar sper sa aiba si un final fericit toata chestia asta... Care ar fi acel final fericit va intrebati probabil. Cum se poate ca ratarea unei excursii in Maroc sa aiba si un final fericit? Pai daca ajung sa dansez in fata a cateva milioane de Romani, din spatele camerelor de filmat de la Pro Tv, ar fi un final fericit. In primul rand pentru ca sunt disperata dupa dans, si in al doilea rand pentru ca as reusi sa ajut una din persoanele pe care le iubesc cel mai mult.

Si stiti ce ar fii naspa? Da naspa rau?? Sa fi pierdut excursia degeaba. Sa nu fiu selectata. Desi, sunt destul de increzatoare ca am dansat suficient de bine la preselectii, si ca povestea mea e destul de veridica si originala ca sa fiu aleasa. But who knows? Ce ziceti, daca ajung la Pro tv o sa ma votati? ;;)

In 3 saptamani o sa aflu daca am fost aleasa sau nu. Promit sa anunt pe toata lumea. Si pe cei care ma cunosc sub titlul de Dot, si ca Snowflake. Si in special pe cei care ma cunosc dupa numele adevarat... That goes for you too, Wakko and Yakko

Sper sa ne mai auzim pana atunci, si daca nu, cand o sa ne auzim peste trei saptamani, sper sa ne auzim cu vesti bune See ya!!

 Avand in vedere ca mai nou domnisoara Dot este foarte ocupata, si nu prea are inspiratie, s-a hotarat sa reia un post de pe vremea cand inca era snowflake. E unul din posturile mele preferate, si inca consider ca nu s-a bucurat de suficienta popularitate. So, enjoy the tale

Pentru a doua oara intr-un timp relativ scurt am citit un blog
lung pe o tema amuzanta (cel putin), asa ca la ora 4 - scuze 5
dimineatza, stand si fumand o tigara intr-o bucatarie care nu e a mea,
pe o stare de insomnie pe care nu o recunosc ca fiind a mea, m-a lovit
inspiratia, sau mai bine zis mi-am adus aminte de "copilarie" (a se
citi adolescenta).
Tanara fiind, si neexperimentata (am auzit azi
ca cica acum as avea multa experienta ) in multe domenii, am patit
destul de multe faze penibile. Blogul care m-a marcat pe mine astazi
avea spre sfarsit urmatoarea fraza " poate ca daca n-ar fi fost atat de
stupida sa se lase infranta de cacaturile astea, da, poate ca as fi
fost cu ea...", iar eu zic POATE!!! pentru ca in afara de cacaturile
astea cum le zice el (o sa se inteleaga mai incolo despre ce e vb) se
intampla si alte chestii...
Si revenind la fazele penibile de la
care am plecat...trebuie sa recunosc ca una dintre cele mai tari faze
pe care le-am trait a fost cand eram in clasa a 12-a, si stateam in
chirie la o babutza (cat de penibil ) ) si imi placea mie mult de un
gagiu, sa-i zicem Mr. X . Si intr-o zi cand babutza era plecata, m-am
dat eu ranita si l-am chemat pe Mr. X la mine. Omu a venit pregatit
(chit ca era ora 8 jumate dimineatza ) ) : ulei de masaj cu un parfum
bine ales (patchouli - care cica are efect afrodiziac), un cd cu muzica
numa buna de romantism gata sa te bage in boala si mai tare, in nici un
caz sa te scoata... anyway... a ajuns Mr, si eu ca o gazda simtita ce
sunt, am facut o cafea (doar deh...era dimineatza ) am pus muzica
adusa de el...am intrat in atmosfera bla bla bla... ne-am pus noi pe
pat foarte romantic unu langa altul, mai ia tipu in brate, ma saruta
pasional, si eu ca o fata normala, dau sa ma intind...si atunci sa vezi
surpriza ) nu am calculat bine distanta intre capul meu si lada de la
pat, si sangvinica fiind (a se citi repezita) si am dat un cap de lada
aia de am stricat tot farmecul diminetii respectve ) cred ca am ras
cu el pe tema asta (+ inca cativa prieteni de-ai lui pe care a tinut
mortis sa-i anunte cat de penibila am fost ) ) aproximativ o
saptamana...am avut parte in dimineata aia de tot tacamul..ras cu pofta
(chiar daca de mine - se pare ca nu sunt prietenii mei care au o
afinitate pentru asta >:P) , romantism - cel putin pana la un anumit
punct - si cel mai important, un masaj pe cinste inclusiv la proaspatul
cucui )
Si ca sa nu se creada ca noi fetele prin penibil
intelegem doar faze care au legatura cu baietii...o alta faza
mega-penibila, se intampla prin luna aprilie anul trecut. Imi vine sa
rad si acum (sau sa plang ?!) de primul meu discurs tinut in public...

Mare prezentare mare, undeva la 150-200 de oameni, in Sala Mare de la
UVT (pentru cei care nu cunosc sala, are niste stalpi rounzi si mari pe
lateral, intre trepte si banci ), emotii cat pentru 300 de oameni, un
discurs de 5 minute, voce tremurata, discurs uitat, improvizat destul
de bine, comunicat cu o singura persoana din sala (pe altcineva nu am
vazut), boyfriend in sala, pantofi cu toc, trepte, ce sa mai reteta
unui dezastru perfect ... Incep in forta, ma pierd, ma fac ca ma
regasesc, termin in forta (strig tare persoana care urmeaza ) )
moment penibil de tacere, vine persoana, ma aplauda lumea din politete,
dau sa cobor treptele, si se intampla minunea : mi se agata tocul de
una din trepte si ma intind in toata splendoarea pe burta imi rup un
pantof, fac entorsa - si in ziua de azi ma doare glezna stanga daca imi
iau tocuri prea mari, ma fac rosie in obraji (desi cred ca ajunsesem pe
la mov...) dar am noroc (tin mana stanga ridicata in timp ce scriu -
pentru cine nu stie ce inseamna = ironie / gluma) : am picat in spatele
unui stalp, si nu m-a vazut decat jumatate din sala, incep sa rada, in
3 secunde deja radea toata sala, doar ca jumate din ei nu stiau de ce,
inca 15 secunde si stiau cu totii de ce se rade, eu nu mai simt nici
durere nici nimik, dar ma plang ca ma doare de mor ca sa mi se ierte
macar pe jumate ...plec acasa si o luna nu mai tin nici un discurs
intr-o sala care contine trepte...
In concluzie, daca ar fi fost sa fiu o persoana de genul fetei dintr-un blog care astazi se pare ca nu mai exista,
la cate faze jeee..nibile am patit ar insemna sa nu mai fac sex
niciodata, sa nu mai vorbesc niciodata in fata a mai mult de 5
persoane, sa nu mai mananc niciodata in public. De fapt cred ca ar
trebui sa stau inchisa in casa (cu obloanele trase, fireste, ca cine
stie cine ma vede...)
Si stau si ma gandesc eu la ora 6 dimineata,
daca ar fi sa fim toate perfecte...care ar fi diferanta ditre noi? Si
ce ar fi "ceva-ul" ala care il face pe EL sa ne iubeasca atat de mult?
De ce ne-am aminti peste ani? De ce am plange ore bune? Si de ce am
rade saptamani in sir cu prietenele (respectiv prietenii)? Eu una ma
bucur ca nu sunt perfecta, ca fac greseli flagrante, ca imi pocnesc
oasele, ca vorbesc urat uneori, ca beau bere, ca dansez ca o nebuna, ca
imi place sa cant desi stiu ca n-am voce, ca pic, ca ma lovesc, ma
chinui sa fiu perfecta si nu reusesc ...
Asa ca daca tot spui "
poate ca daca n-ar fi fost atat de stupida sa se lase infranta de
cacaturile astea, da, poate ca as fi fost cu ea...", ce mai astepti? Eu sunt
aici asa cum sunt, si ma bucur ca e asa...