Friday, April 30. 2010
Unu mai
Încet încet ne apropiem de perioada mea preferată a anului. Vreme (foarte) caldă, nopți târzii, dimineți matinale. Trenuri la ora 23, cartofi prăjiți la ora 24, ștranduri la ora 1, narghilea la ora 2, Metallica la ora 3 și tot așa până la tura de la ora 7. Un rezumat rezumat al sezonului trecut. Linia de bază pentru sezonul care urmează. The weekend starts... right after I finish my M.Sc. paper.
Wednesday, April 14. 2010
Paturica mea
Acesta e apelativul pe care îl primise o pătură fleece de la fosta ei proprietară. Zic "fosta" pentru că atunci când domnișoara a dispărut a lăsat-o la mine. Iar eu i-am păstrat apelativul, așa că acum e păturica mea. Iar păturica mea mie mi-e foarte dragă; de când a rămas la mine, mi-a fost întotdeauna aproape în momentele grele. De câte ori sunt abătut, nu trebuie decât să-i citesc eticheta, și instant mă simt mai bine:
Păturica mea e foarte foarte pudică. Când o spăl, vrea să fie singură, culorile să i le spăl separat. Apoi, când e gata, nu am voie să o storc. Dar aici intervine partea intersantă, pentru că "Îndepărtați imediat dacă se udă". Chestia asta îmi curmă întotdeauna orice fir al gândirii. Chiar și acum când vreau să scriu despre mă blochează. În primul rând, ce să îndepărtez? De cine/ce să îl/o îndepărtez? Pătura de sursa de umezeală? Adică apa? Păi cum o mai spăl atunci? Curățătorie chimică? De ce îmi mai zice atunci că o pot băga la mașină? Și dacă o pot spăla, dar nu am voie să o storc, cum pot să "îndepărtez imediat"? Sau ar trebui imediat ce am spălat-o să alerg cu ea pe frânghie, departe de instrumentul de tortură, privind-o cum se luptă să-și recapete suflul după experiența traumatizantă prin care tocmai ce am trecut-o? Sau pur și simplu nu am voie să o ud deloc? Nu am voie să dorm în ea, nu cumva să transpir? nu am voie să o iau la plajă, lângă ditai sursa de apă, sau la picnic, când s-ar putea pe drum să stea într-un rucsac lângă vreo sticlă de suc rece, udă din cauza condensului? Unde mai pui că odată tabăra instalată, cineva ar putea vărsa ceva pe ea din greșeală. Chiar, restricția e pentru lichide de orice natură? N-am voie să pornesc umidificatorul pe lângă ea, nu cumva să o tabere ionii? Sau de fapt ăsta și e mesajul ascuns în spatele acelor 5 cuvinte, să am grijă de inocența ei, nu cumva să o stârnească careva a se uda?
Și uite așa cu păturica mea. Nu o fi perfectă eticheta ei, dar n-aș schimba-o cu nici o altă pătură din lume. Ceea ce aș face în schimb ar fi să o mai spăl din când în când.
Păturica mea e foarte foarte pudică. Când o spăl, vrea să fie singură, culorile să i le spăl separat. Apoi, când e gata, nu am voie să o storc. Dar aici intervine partea intersantă, pentru că "Îndepărtați imediat dacă se udă". Chestia asta îmi curmă întotdeauna orice fir al gândirii. Chiar și acum când vreau să scriu despre mă blochează. În primul rând, ce să îndepărtez? De cine/ce să îl/o îndepărtez? Pătura de sursa de umezeală? Adică apa? Păi cum o mai spăl atunci? Curățătorie chimică? De ce îmi mai zice atunci că o pot băga la mașină? Și dacă o pot spăla, dar nu am voie să o storc, cum pot să "îndepărtez imediat"? Sau ar trebui imediat ce am spălat-o să alerg cu ea pe frânghie, departe de instrumentul de tortură, privind-o cum se luptă să-și recapete suflul după experiența traumatizantă prin care tocmai ce am trecut-o? Sau pur și simplu nu am voie să o ud deloc? Nu am voie să dorm în ea, nu cumva să transpir? nu am voie să o iau la plajă, lângă ditai sursa de apă, sau la picnic, când s-ar putea pe drum să stea într-un rucsac lângă vreo sticlă de suc rece, udă din cauza condensului? Unde mai pui că odată tabăra instalată, cineva ar putea vărsa ceva pe ea din greșeală. Chiar, restricția e pentru lichide de orice natură? N-am voie să pornesc umidificatorul pe lângă ea, nu cumva să o tabere ionii? Sau de fapt ăsta și e mesajul ascuns în spatele acelor 5 cuvinte, să am grijă de inocența ei, nu cumva să o stârnească careva a se uda?
Și uite așa cu păturica mea. Nu o fi perfectă eticheta ei, dar n-aș schimba-o cu nici o altă pătură din lume. Ceea ce aș face în schimb ar fi să o mai spăl din când în când.
Saturday, April 3. 2010
Sarbatoare
Acum câteva zile, în cadrul unei discuții mai ample, un coleg de muncă disputa validitatea sărbătorilor unei anumite religii ca sărbători legale la noi în țară. Deși îi înțeleg punctul de vedere, nu pot zice că i-l și susțin, bineînțeles din cauza propriei agende: Aștept cu nerăbdare declararea ca sărbătoare legală a unei anumite sărbători religioase cu o mare importanță - Tăierea împrejur.
De abia aștept să văd o prezentatoare de știri anunțându-mă cu bucurie că se aproprie tăierea împrejur, apoi să urmeze un reportaj despre obiceiurile și tradițiile din țară legate de această sărbătoare. Cum lumea se pregătește să primească în casă tăierea și cât de recunoscători îi sunt lui Iisus că el a fost ultimul la care s-a făcut "după trup", pentru toți cei de după tăierea fiind una sufletească (ocazie cu care aflăm că față de reprezentarea fizică a femeilor, cea spirituală dispune de împrejururi de tăiat). Să-mi arate copii din clasele primare desenând scena și pregătind serbări școlare, cu scenete în care Iisus lasă în urmă "legea veche" și-și primește numele. (De curiozitate, dacă nu l-ar fi tăiat, l-ar fi chema Oisus?) Să li se ia interviuri în care să spună că atunci când vor fi mari, vor să se facă tăietori de împrejururi. Iar la sfârșitul zilei cu pricina să văd, tot la știri, cum orășeanul de rând a sărbătorit în felul lui, ieșind la grătar în ciuda frigului, pregătind mici și cârnăciori în formă de împrejururi tăiate și scuipând semințe restul după-amiezii, să se vadă diferența.
Din păcate mai am de așteptat până toate acestea vor deveni realitate. Momentan această zi este deja liberă prin lege, sub pretextul primei zile din an. Dar cine știe, poate într-o zi anul nou își va pierde din semnificație, sau poate vom înceta să folosim calendarul curent. Și atunci, dacă va mai exista biserica, poate vom vedea echivalentul zilei de 1 ianuarie intrându-și în drepturi drept ziua tăierii împrejur.
De abia aștept să văd o prezentatoare de știri anunțându-mă cu bucurie că se aproprie tăierea împrejur, apoi să urmeze un reportaj despre obiceiurile și tradițiile din țară legate de această sărbătoare. Cum lumea se pregătește să primească în casă tăierea și cât de recunoscători îi sunt lui Iisus că el a fost ultimul la care s-a făcut "după trup", pentru toți cei de după tăierea fiind una sufletească (ocazie cu care aflăm că față de reprezentarea fizică a femeilor, cea spirituală dispune de împrejururi de tăiat). Să-mi arate copii din clasele primare desenând scena și pregătind serbări școlare, cu scenete în care Iisus lasă în urmă "legea veche" și-și primește numele. (De curiozitate, dacă nu l-ar fi tăiat, l-ar fi chema Oisus?) Să li se ia interviuri în care să spună că atunci când vor fi mari, vor să se facă tăietori de împrejururi. Iar la sfârșitul zilei cu pricina să văd, tot la știri, cum orășeanul de rând a sărbătorit în felul lui, ieșind la grătar în ciuda frigului, pregătind mici și cârnăciori în formă de împrejururi tăiate și scuipând semințe restul după-amiezii, să se vadă diferența.
Din păcate mai am de așteptat până toate acestea vor deveni realitate. Momentan această zi este deja liberă prin lege, sub pretextul primei zile din an. Dar cine știe, poate într-o zi anul nou își va pierde din semnificație, sau poate vom înceta să folosim calendarul curent. Și atunci, dacă va mai exista biserica, poate vom vedea echivalentul zilei de 1 ianuarie intrându-și în drepturi drept ziua tăierii împrejur.
(Page 1 of 1, totaling 3 entries)