Acum câteva zile, în cadrul unei discuții mai ample, un coleg de muncă disputa validitatea sărbătorilor unei anumite religii ca sărbători legale la noi în țară. Deși îi înțeleg punctul de vedere, nu pot zice că i-l și susțin, bineînțeles din cauza propriei agende: Aștept cu nerăbdare declararea ca sărbătoare legală a unei anumite sărbători religioase cu o mare importanță - Tăierea împrejur.
De abia aștept să văd o prezentatoare de știri anunțându-mă cu bucurie că se aproprie tăierea împrejur, apoi să urmeze un reportaj despre obiceiurile și tradițiile din țară legate de această sărbătoare. Cum lumea se pregătește să primească în casă tăierea și cât de recunoscători îi sunt lui Iisus că el a fost ultimul la care s-a făcut "după trup", pentru toți cei de după tăierea fiind una sufletească (ocazie cu care aflăm că față de reprezentarea fizică a femeilor, cea spirituală dispune de împrejururi de tăiat). Să-mi arate copii din clasele primare desenând scena și pregătind serbări școlare, cu scenete în care Iisus lasă în urmă "legea veche" și-și primește numele. (De curiozitate, dacă nu l-ar fi tăiat, l-ar fi chema Oisus?) Să li se ia interviuri în care să spună că atunci când vor fi mari, vor să se facă tăietori de împrejururi. Iar la sfârșitul zilei cu pricina să văd, tot la știri, cum orășeanul de rând a sărbătorit în felul lui, ieșind la grătar în ciuda frigului, pregătind mici și cârnăciori în formă de împrejururi tăiate și scuipând semințe restul după-amiezii, să se vadă diferența.
Din păcate mai am de așteptat până toate acestea vor deveni realitate. Momentan această zi este deja liberă prin lege, sub pretextul primei zile din an. Dar cine știe, poate într-o zi anul nou își va pierde din semnificație, sau poate vom înceta să folosim calendarul curent. Și atunci, dacă va mai exista biserica, poate vom vedea echivalentul zilei de 1 ianuarie intrându-și în drepturi drept ziua tăierii împrejur.
(Page 1 of 1, totaling 1 entries)
