Blog

M-am luat zilele astea cu un anime nou. Ergo Proxy îi zice. Ca și atmosferă, nu am putut să nu mă gândesc la Trigun și Blue Gender în timp ce-l urmăream. Și Ghost in the Shell. Și nu doar ca atmosferă, dacă stau bine să mă gândesc, ci și ca subiecte abordate și modul de prezentare. Deși aici parcă-mi aducea mai mult a Cowboy Bebop și Jigoku shoujo. Și Ghost in the Shell.

După această lungă listă de comparații, cred că este evident capitolul la care m-a dezamăgit - deși se vrea a fi de suspans, de multe ori e previzibil, cel puțin la început, iar perspectiva demiurgului nu ajută nici ea în crearea și păstrarea tensiunii. Totuși este necesară această perspectivă, pentru că accentul se pune pe personaje și trăirile lor mai mult decât pe acțiune. Iar surprize au fost totuși destule, cel puțin pentru mine. Mai ales o anumită serie de decese.

Temele abordate sunt cele "clasice", aș putea zice - existențialism, conștiința de sine, rolul individului în societate precum și rolul societății în sine; dar și o privire interesantă asupra religiei și deităților. Iar personajele sunt reale. Nu doar o reprezentare a unui tipar, static sau cu o evoluție la fel de inflexibilă, trasată de categoria în care se încadrează respectivul tip de personalitate. Au acel grad de iraționalite și limitare cât să pară cu adevărat umani. Inclusiv androizii infectați.

Iar realizarea este impecabilă. De la grafică la voci și muzică (Radiohead - Paranoid Android pe genericul de final) la referințele din mitologia greacă (și probabil nu numai), totul se îmbină parcă perfect pentru a prezenta firul acțiunii. Totuși, nu este dat totul mură-n gură. Multe conluzii trebuie să le tragă spectatorul prin propria analiză a celor redate, precum și un strop de imaginație.

Deci, așadar și prin urmare, e un anime care se merită văzut și re-văzut, părerea mea. Până la a doua vizionare, însă, o să încerc să găsesc timp pentru Serial Experiments Lain. Cică ar fi bun.