Nu că l-aș fi finalizat pe primul, dar timpul nu stă în loc.
Și tocmai asta e problema. „Trece timpul, trece viaţa/Zboară fără veste”, după cum ne învață versurile unui faimos cântec. O șansă avem să trăim, cum crede fiecare că-i mai bine. Unii o dau pe vicii, alții pe cariere, alții pe familii, alții pe renume șamd. Și nu în ultimul rând, alții sunt descriși foarte bine de versurile unei alte binecunoscute melodii: „Te-ai gândit toată viața cum să faci să fie bine/Asta când toată bucuria a trecut pe lângă tine”. (După cum se poate observa, nu prea avem metafore în program în seara asta.)
Mi s-a mai zis în trecut că mi-e frică de nou, că nu-s foarte deschis sau spontan sau altele de genul. Am preferat să cred că pur și simplu că sunt o fire care nu-și asumă decât riscuri calculate, o urmare a unei mentalități descrisă de (și formată dintr-)o altă melodie de succes, discutată în posturile trecute*. Până, printre multe „gândești mult prea mult” mi-a aruncat cineva și un „nici nu mai știu când te-am văzut ultima dată entuziasmat sau bucuros”. Și mi-am dat seama atunci cu care alții de mai sus mă asemăn. Și care e pasul 2. Care, în cel mai rău caz, nu poate măcar să nu ajute primul pas. Sau poate primul nici nu se poate fără al doilea. De fapt, nu cumva acesta e o reformulare a primului? Sau sunt cât se poate de departe de adevăr și realitate, „rătăcit în visele mele/Ca un copil cu ochii la stele”. Iar încep...
* „Să ai puterea să zâmbești/Văzându-ți părinții cărunți” sunt versurile care mă demontează de fiecare dată când o ascult.
Tuesday, April 12. 2011
"Are parul negru, probabil e bruneta"
(Postul cu numărul 100, aniversar. Nu pare, dar lucrăm la el de multă vreme. De pe 2009-07-27 de la 13:47, mai exact.)
Vorbim mult si zicem multe prostii. Unele din ele de nepretuit. Prin urmare, o lista cu cateva din cele mai memorabile (adica pe care am fost capabili sa le memoram):
"Da-te-n cablu UTP!"
"Diseara daca am chef, fac la baie"
"Tu pari mai coliparoasa decat mine"
A: "Fata, nici n-ai vazut ca m-am vopsit!" B: "Da, fata, ce culoare?"
A: "Alo?" B: "Nimic, lasa, nu mai vreau nimic, vorbim mai tarziu, pa!"
A: "Ce plina de tine esti!" B: "Dar de cine ai vrea sa fiu plina?"
"Adevarul e ca pentru faza aia ii datorez lui A o laba"
"Pute, pute, da-i caldut"
"Mi se pare ca 1 pica pe 31"
"Oreos sunt un fel de tequila pentru copii. Lingi crema, bei laptele, musti din lamaie... adica biscuite"
"Stii care-i problema cand tragi o basina in doi? Nu poti sa dai vina pe celalalt."
"Din 75 de mii de betivi, tu mi-ai iesit in cale."
A: "Tu vorbesti serios?" B: "Probabil ca da."
"Omul care a renascut mamaia"
"Wanna smell my bubbly sausages?"
"Mai puti a Lenor?"
"A e un fata."
Vorbim mult si zicem multe prostii. Unele din ele de nepretuit. Prin urmare, o lista cu cateva din cele mai memorabile (adica pe care am fost capabili sa le memoram):
"Da-te-n cablu UTP!"
"Diseara daca am chef, fac la baie"
"Tu pari mai coliparoasa decat mine"
A: "Fata, nici n-ai vazut ca m-am vopsit!" B: "Da, fata, ce culoare?"
A: "Alo?" B: "Nimic, lasa, nu mai vreau nimic, vorbim mai tarziu, pa!"
A: "Ce plina de tine esti!" B: "Dar de cine ai vrea sa fiu plina?"
"Adevarul e ca pentru faza aia ii datorez lui A o laba"
"Pute, pute, da-i caldut"
"Mi se pare ca 1 pica pe 31"
"Oreos sunt un fel de tequila pentru copii. Lingi crema, bei laptele, musti din lamaie... adica biscuite"
"Stii care-i problema cand tragi o basina in doi? Nu poti sa dai vina pe celalalt."
"Din 75 de mii de betivi, tu mi-ai iesit in cale."
A: "Tu vorbesti serios?" B: "Probabil ca da."
"Omul care a renascut mamaia"
"Wanna smell my bubbly sausages?"
"Mai puti a Lenor?"
"A e un fata."
Sunday, April 10. 2011
Ielele
Vi s-au intamplat vreodata zile atat de relaxante si misto incat sa realizati la finalul lor ca v-ati deconectat complet de la rutina zilnica, incat sa simtiti ca parca ati fost plecat intr-un concediu undeva departe pentru atat de mult timp, desi a trecut doar un weekend, in care nici macar n-ati iesit din betoanele orasului? Eu nu ma pot satura de sentimentul asta.
Ceea ce nu-mi place deloc este acel moment imediat cand se termina. Cand, buimac de ceea ce tocmai ai trait, te intrebi daca a fost ceva real sau un semne de schizofrenie, pentru ca tocmai te-ai intors dintr-o alta lume. Si te gandesti cum sa faci sa te intorci la gustul fad al cotidianului dupa un asa ospat.
Si-mi promit mereu un lucru - acesta e sentimentul pe care-l voi atribui mereu cu "acasa" si nu ma voi multumi niciodata mai putin. In vorbele unui mare scriitor, "cine a vazut ielele dansand ramane neom pe viata".
Ceea ce nu-mi place deloc este acel moment imediat cand se termina. Cand, buimac de ceea ce tocmai ai trait, te intrebi daca a fost ceva real sau un semne de schizofrenie, pentru ca tocmai te-ai intors dintr-o alta lume. Si te gandesti cum sa faci sa te intorci la gustul fad al cotidianului dupa un asa ospat.
Si-mi promit mereu un lucru - acesta e sentimentul pe care-l voi atribui mereu cu "acasa" si nu ma voi multumi niciodata mai putin. In vorbele unui mare scriitor, "cine a vazut ielele dansand ramane neom pe viata".
Saturday, April 2. 2011
Vorbim aceeaşi limbă, dialecte diferite
Avem percepţii diferite asupra oricărui lucru sau aspect care ne conturează într-un fel sau altul viaţa de zi cu zi, de la culoarea firului ierbii pe care unii o văd verde până la cei care o văd gri. Nu poţi spune de aici decât ''Slavă Cerului diversitate!'' . Percepem lumea asta mov, gri, roz şi ne exprimăm în funcţie de aceste percepţii.
Dar ceea ce exprimăm noi nu e mereu ceea ce percep cei din jur sau cel puţin nu toţi. Cel mai interesant mi s-a parut cazul cand eşti îndrăgostit şi ai impresia că cel de lângă tine este singura persoană care înţelege exact ce vrei să-i spui. Atunci când el se uită tâmp la tine şi vă zâmbiţi şi aveţi impresia că "stiţi voi", pentru ca mai apoi, peste ceva vreme să vă abandonaţi unul pe celălalt la raionul de "obiecte pierdute" pentru că "nu mă mai inţelege".
Cred ca nimic nu e mai frustrant când vine vorba de exprimare într-o relaţie, de prietenie,de cuplu şi aşa mai departe decât momentul în care tu vrei să exprimi grijă şi eşti perceput ca încercând să sufoci, când tu vrei să exprimi dragoste şi eşti perceput ca fiind infantil, când tu vrei sa exprimi amor şi este înţeles ca sex, ca atunci când vrei să arăţi admiaţie şi eşti perceput ca un linguşitor, când rugămintea este manipulare, când profunzimea este superficialitate, când, când , când......
Ajungi să te intrebi......vorbim aceaaşi limbă?
Există şi reversul.....atunci când vă completaţi unul celuilalt frazele. Nu ştiu câti oameni au avut parte de o asemenea experienţă pe care eu una o recomand. Senzaţiile pe care le stârneşte o asemenea chestie sunt din cele mai diferite. Eu spre exemplu simt o familiaritate greu de explicat şi îmi place să văd până unde anume poate ajunge, alţii (sondaj aleatoriu) au pur şi simplu un atac de panică. Sunt curioasă câti oameni au avut parte de aşa ceva. Părerea mea e că nu mulţi raportat la câţi oameni se regăsesc în primele rânduri. Aşa mi se va confirma ipoteza conform căreia vorbim totuşi în dialecte diferite. Sau asta se întâmplă doar în cuplu?
Dar ceea ce exprimăm noi nu e mereu ceea ce percep cei din jur sau cel puţin nu toţi. Cel mai interesant mi s-a parut cazul cand eşti îndrăgostit şi ai impresia că cel de lângă tine este singura persoană care înţelege exact ce vrei să-i spui. Atunci când el se uită tâmp la tine şi vă zâmbiţi şi aveţi impresia că "stiţi voi", pentru ca mai apoi, peste ceva vreme să vă abandonaţi unul pe celălalt la raionul de "obiecte pierdute" pentru că "nu mă mai inţelege".
Cred ca nimic nu e mai frustrant când vine vorba de exprimare într-o relaţie, de prietenie,de cuplu şi aşa mai departe decât momentul în care tu vrei să exprimi grijă şi eşti perceput ca încercând să sufoci, când tu vrei să exprimi dragoste şi eşti perceput ca fiind infantil, când tu vrei sa exprimi amor şi este înţeles ca sex, ca atunci când vrei să arăţi admiaţie şi eşti perceput ca un linguşitor, când rugămintea este manipulare, când profunzimea este superficialitate, când, când , când......
Ajungi să te intrebi......vorbim aceaaşi limbă?
Există şi reversul.....atunci când vă completaţi unul celuilalt frazele. Nu ştiu câti oameni au avut parte de o asemenea experienţă pe care eu una o recomand. Senzaţiile pe care le stârneşte o asemenea chestie sunt din cele mai diferite. Eu spre exemplu simt o familiaritate greu de explicat şi îmi place să văd până unde anume poate ajunge, alţii (sondaj aleatoriu) au pur şi simplu un atac de panică. Sunt curioasă câti oameni au avut parte de aşa ceva. Părerea mea e că nu mulţi raportat la câţi oameni se regăsesc în primele rânduri. Aşa mi se va confirma ipoteza conform căreia vorbim totuşi în dialecte diferite. Sau asta se întâmplă doar în cuplu?
(Page 1 of 1, totaling 4 entries)
