Blog

Rămăsesem la familia Darko. Ideea e (oarecum) simplă.

Când anumite obiecte de metal (cum ar fi ușa unui metrou) din universul „actual” trec printr-o gaură neagră, acestea sunt uneori transportate în timp, creând un univers tangent, instabil. Astfel, pentru o perioada scurtă de timp, vor exista concomitent două universuri paralele aproape identice. Într-unul Helen pierde numitul metrou, în celălalt nu.

Pentru cine nu-și amintește un metrou în vreunul din cele două filme, sau cine este această Helen, nu vă faceți griji, e perfect normal. Pentru că mă refer la un al treilea film, Sliding Doors, care respectă destul de bine teoria călătoriei în timp prezentată în seria Darko; inclusiv rămășițe ale universului tangent, după dispariția acestuia, în memoria celor participanți din universul inițial. Și o face cu trei ani înaintea primului film, doar ca să (sau pur întâmplător).

Mai departe trebuie să recunosc că nu știu cu care bucată din filmul ăsta să continui. O melodie de pe soundtrack e a uneia din artistele mele preferate, care are una din piesele mele de suflet șamd. O altă melodie o pot lega de ochii verzi, că și așa nu i-am mai menționat de mult (de parcă v-am și plictisit cu o căruță de posturi în ultimele luni, să se simtă lipsa lor). Și ar mai fi și o a treia melodie, a celor de la Jamiroquai, pe care aș putea-o astfel lega de prima melodie menționată, dar cam atat.

Sau aș putea continua cu berbecul, zodia idiotului principal de aici. Adică din film.

Greu de zis. Așa că până una alta, vă las și de data asta cu un citat, una din replicile preferate: "Gerry, I'm a woman! We don't say what we want! But we do reserve the right to get pissed off if we don't get it. That's what makes us so fascinating! And not a little bit scary."

Deși nu credeam că mai are cineva dilema aceasta, zilele trecute am fost întrebat dacă aici scriu mai multe persoane sau am eu mai multe personalități. Și am zis adevărul, că sufăr de schizofrenie; fără ceilalți de aici n-aș fi complet.