Satine*

Fă, tu ești proastă? Nu mă înțelege greșit, dar când ai de ales (evident) între a-ți vedea toate visele împlinite și a fi cu bărbatul pe care-l iubești cum n-ai mai iubit vreodată, tu pe ce variantă mergi? Nici una! Dai colțu' pe scenă ca vita... Sincer acu, ai gândit-o un pic înainte? Te-ai gândit ce le-ai făcut și în ce stadiu i-ai lăsat pe oamenii ăia, care erau dispuși să dea totul pentru o zdreanță dintr-un bordel (da, mă refer la tine)? Adică hai să vedem:

Ducele - omu ăsta clar n-a fost iubit destul la viața lui. Sau dimpotrivă, a fost iubit un pic prea mult când era mic. Oricum, avea nevoie de un pic de afecțiune umană. Vine la tine și zice "Pisi, pot să-ți îndeplinesc toate visele" și nici măcar nu-ți cere să-l iubești, ci doar să aibă exclusivitate la serviciile tale. Tu, ca orice lepră profitoare, "Da, da! Orice, numa' să-mi hrănești iluziile de mare actriță", și începi să-i toci banii amărâtului în timp ce-l tot eviți ca să te coțăiești cu scriitorul. Și te mai miri apoi că vrea să vă distrugă pe amândoi când află. Ce te așteptai, să vă dea binecuvântarea lui și juma' de împărăție? Ăla-i alt tip de "tătic", fătucă.

Christian, scriitorul - sărăntocul ăsta e un fel de Eminescu, dacă ar fi să dau crezare unelor povești - se duce la un show, se îndrăgostește de actrița principală, se întoarce acasă și... începe să scrie, perverșilor (i-am furat gluma lui Biggy). Și tot zice el acolo de dragoste, că n-a mai iubit niciodată până să te cunoască pe tine, că luna, că dealurile, că delea-delea, și tu ce faci? Dai ortu popii în brațele lui. Și nu doar atât, dar îl mai și pui să dea mass mai departe cu ce-ați făcut că n-are suflet dacă nu. Adică în caz că nu-l termină psihic faptul că prima lui dragoste s-a terminat cu prostituata mierlind-o sub ochii lui, asigură-te că și ca artist se ratează, povestea pe care-l pui s-o scrie fiind una mult prea comună pt genul ei, inclusiv finalul. Nu mai bine în loc să mori, rămâneai cu Ducele, și de abia dup'aia îl puneai să vă scrie povestea? Una moralizatoare, care te învață că viața nu-i nici de departe singura curvă cu care te intersectezi. Și să vezi ce succes avea atunci, puteai chiar să te întorci la el apoi, când ajungea să-și permită propria lui caleașcă. Și fraieru' te lua înapoi, că el tot cu vise de dragoste rămânea, chiar și după ce se umplea de toate ciupercile pământului de la colegele tale de breaslă.

Zidler - ză big bos. De amărâtul ăsta ce să mai zic? Chiar ținea la tine, într-un ciudat mod patern; ba chiar renunțase la actele localului pentru tine și visul tău și visul lui și o avere pentru amândoi. Te-a durut fix în ce ai mai bun, ba chiar te-ai mai și luat de viața lui, că-ți bagi piciorul în tot ce a făcut pentru tine, tu pleci cu sărăntocul să trăiți din coajă de pin și apă. Nici măcar nu ni se mai zice ce a făcut Ducele cu actele și localul după ce și-a luat-o până și de la Zidler ca să-ți apere ție fâșu, să poți să te duci tu pe copcă imedat apoi ca toanta.

Deci nah, ce să mai zic? În continuare unul din filmele mele preferate.




*Pentru că mi-am dat seama că nu mai țin minte mai nimic din el deși îl consider unul din filmele mele preferate, am revăzut Moulin Rouge!.