Multiple salutari, stimabili si stimabile!
Astazi se pare ca am logoree si ceva inspiratie! Nu pot decat sa ma bucur...
Continuand tema din entry-ul anterior, mi-ar placea sa va povestesc un pic despre copacii la care ma gandesc eu cand vine vorba despre sarbatorile de iarna.
Primul ar fi unul la care facea referire Ryan intr-un entry anterior. Mai precis un mandarin...
Povestea incepe acu' vreo 12 ani, cam pe vremea cand eu si Ryan nu ne stiam de mult timp si activam cu spor in clasa a VI-a (daca imi aduc aminte gresit, astept biciurile). Cam pe la vremea Craciunului, imi zice stimabilul Ryan ca el si surioara lui, dupa ce consumasera cu mare drag cateva mandarine, s-au gandit sa puna semintele in niste pamant, asa de distractie...
Zis si facut! Luat una bucata cutie de margarina, luat niste cernoziom (zic si eu, ma dau cu parerea...), luat seminte din mandarine, pus toate la un loc si-i gata joaca!
Numai bine ca la ceva vreme, joaca s-a transformat in cateva firicele timide crescute din pamantul mai sus amintit... Niste mini-mandarini. Ryan imi spune cu oarecare mirare povestea, eu il ascult cu vadit interes si ma anunt dornic de a imi fi facut cadou unul dintre mai sus amintitii "mini".
Ryan rade, dar aduce.
Asez firavul firicel verde (pe cuvantul meu ca nu era mult mai gros ca un trifoi, cu doua frunzulite in varf) intr-un pahar cu putina apa. Si observ cu placere ca ii merge bine! la un moment dat a inceput sa prinda putina putere in frunzulite si ceva firicele la radacina.
Ii schimb locatia intr-un vas mic de lut, cam de dimensiunea unui paharel de 75 ml, cu lingurita de pamant aferenta.
Asta era, cum am zis, acum 12 ani...
Timpul a trecut si stimabilul mandarin acum se mandreste cu o inaltime de aproximativ jumatate de metru, sau poate ceva mai mult, o coroana frumusica foc, frunzulite care miros a mandarine crude, un nume dat de mama (il cheama Andrei, ca pe mine... se pare ca mama considera ca mandarinul seamana cu mine! Da, propria mea mama mi-a zis indirect ca sunt copac...), precum si un altoi proaspat.
Iarna asta micutul meu va sta la caldurica in birou la mama, unde doamna poate sa stea cu ochii pe el si de la primavara se va intoarce la locul lui pe balcon!
Sa-mi traiasca mandarinul!
Daca imi amintesc corect, la inceputul povestii va ziceam de doi copaci de Craciun...
Al doilea copac e fix minunatul brad! De ce impodobim de Craciun un brad si nu alti copaci?
Asta e o legenda care mie unul imi place si pe care as vrea sa o impartasesc si cu voi.
O sa ii rog pe cei mai carcotasi dintre voi sa incerce sa se abtina pana la sfarsit cu comentariile rautacioase. Credeti-ma, le stiu pe toate, si eu m-am gandit la ele...
Dar sa incepem!
Legenda spune ca, in timp ce fugeau de oamenii lui Irod, Maria si Iosif tot cautau un loc unde sa se ascunda.
La un moment dat au gasit un plop. S-au refugiat la poalele lui si l-au rugat sa ii acopere pana trece potera. Dar plopul era las si nu voia sa se amestece in treburile oamenilor. Si atunci si-a ridicat toate ramurile si i-a lasat fara adapost pe cei doi.
In acel moment, Dumnezeu a blestemat plopul sa ramana intotdeauna cu ramurile in sus si sa creasca de unul singur in nisipuri, in campii aride.
Maria si Iosif, negasind loc de ascuns sub plop, au fugit mai departe si au ajuns langa un brad. S-au ascuns sub el si l-au rugat, ca si pe plop, sa ii ascunda pana treceau oamenii regelui.
In acel moment, bradul si-a coborat toate ramurile si i-a acoperit pe cei doi, aparandu-i de ostasi. Dupa ce potera a trecut, Maria si Iosif si-au continuat drumul, multumind bradului pentru ajutor!
Atunci, Dumnezeu a binecuvantat bradul sa fie tot timpul verde si falnic si sa creasca la munte, in liniste, inconjurat de semeni de-ai sai si sa fie adus in casa de Craciun si impodobit de oameni.
Cam asta e legenda bradului de Craciun. Sper ca v-a placut!
Cum ziceam, stiu ca sunt multe inadvertente dar...e doar o legenda! Si eu un lucru frumos la care sa ne gandim cand avem cutia de globuri in mana, fesul rosu in cap, ascultam colinde si ne pregatim de impodobit.
Cam atat deocamdata.
Promit ca o sa va auziti si cu alte ocazii cu cel care este...
Al vostru, Andrei...
Ma inclin...
Thursday, November 19. 2009
Plopi si alti pomi de Craciun...
Citrice...
Iar electoralele... cu sentiment de data asta
Zau ca mi-e scarba de subiectul asta, si imediat zic de ce, dar nu ma pot abtine de la o tentativa de cuvantare mai serioasa. Articolul asta trage o palma bine-meritata romanului referitor la alegeri. NU STA ACASA! Du-te la vot! Fie ca e vorba de prezidentiale, parlamentare, locale sau mai stiu eu ce, sunt obligatia si dreptul tau civic de a-ti exprima alegerea, oricare ar fi aceea. Inclusiv de a face varza buletinul de vot cand consideri ca nu ai pe cine alege (dar chiar si atunci, fa-o cu bun simt. Buletinul tau de vot nu va fi vazut de cei pe care i-ai injurat, ci de niste oameni care sunt acolo sa mai faca si ei un ban in perioada de criza). Si aici ajung la o parte a articolului respectiv cu care eu nu sunt de acord. Romanul nu vrea un Iisus Hristos ca presedinte. Cred ca toti suntem de acord ca cine isi imagineaza un om 100% drept, corect, cinstit, simtit, trait, descurcaret si mai stiu eu ce ca si candidat traieste intr-o lume mai fictiva decat a mea.
Sau mai bine sa vorbesc numai in numele meu. Nu ma deranjeaza daca presedintele sau primarul sau deputatii sau senatorii fura. Nu ma deranjeaza daca mint. Asta e societatea din ziua de azi si indiferent daca sunt de acord cu ea sau nu, trebuie sa o iau ca atare. Ce ma astept eu de la alesii nostri e sa nu uite cine si de ce i-a pus acolo. Fa afaceri la primarie cu firmele rudelor tale, dar repara gropile si trotuarul strazii pe care am crescut si pe care inca le stiam pe de rost si dupa 4 ani de facultate in alt oras pentru ca erau acolo de cand ieseam cu copii vecinilor la scara. Fura din fonduri si imprumuturi externe si mai stiu eu ce, dar nu uita de parintii mei ramasi fara loc de munca si nici de prietenii mei care sunt in acelasi pericol iminent. Ia o mica atentie sa treci cu vederea ca m-ai prins fara centura, e alegerea mea daca vreau sa mor la volan, dar nu ma ierta daca m-ai prins trecand pe rosu, poate ca baba pe care am omorat-o se ducea la ziua nepotului ei (asta-i caz pur fictiv, ca am luat sala cu punctaj maxim doar
).
Nu trebuie sa ma convingi ca-ti pasa. Trebuie doar sa-ti faci treaba, sa nu ma faci sa simt ca acele zeci de procente din salariul meu - munca mea, stresul meu, sanatatea mea - date sub forma de impozit, sunt bani nici macar aruncati, ci furati. Nu pune in prim plan numai interesul propriu si-o sa-ti dau si urmatorul mandat. Ce-ti tragi tu in timpul asta pe langa, spaga ta (vorba vine). Numai da dovada de bun-simt.
Sa luam si un exemplu concret si elocvent din ce am mai citit si vazut si eu prin media - un membru PSD cercetat de ANI si DNA; tipic pentru un pesedist spun carcotasii din noi. Numele sau - Radu Mazare, cel care e la al treilea mandat de primar al municipiului Constanta. Probabil face si ceva bun pe acolo.
Sa luam si un exemplu fictiv - Mircea Badea, om cult, trait, mai mult sau mai putin obiectiv samd, si-ar fi anuntat candidatura la presedentie (sigur ar fi adunat numarul de semnaturi necesare) promitand ca in fiecare dimineata se va duce in biroul sau de presedinte al Romaniei si va face spagatul pe masa, eventual in timpul unei videoconferinte cu premeriul. Apai asta ar fi una din cele mai credibile promisiuni auzite toata campania asta. Si i-ar castiga votul meu. Asa, o sa ma multumesc sa fac o floricica pe buletinul de vot. Sau altceva, ca asta era ideea lui Biggy; depinde cat m-o tine tusul de pe stampila.
Sau mai bine sa vorbesc numai in numele meu. Nu ma deranjeaza daca presedintele sau primarul sau deputatii sau senatorii fura. Nu ma deranjeaza daca mint. Asta e societatea din ziua de azi si indiferent daca sunt de acord cu ea sau nu, trebuie sa o iau ca atare. Ce ma astept eu de la alesii nostri e sa nu uite cine si de ce i-a pus acolo. Fa afaceri la primarie cu firmele rudelor tale, dar repara gropile si trotuarul strazii pe care am crescut si pe care inca le stiam pe de rost si dupa 4 ani de facultate in alt oras pentru ca erau acolo de cand ieseam cu copii vecinilor la scara. Fura din fonduri si imprumuturi externe si mai stiu eu ce, dar nu uita de parintii mei ramasi fara loc de munca si nici de prietenii mei care sunt in acelasi pericol iminent. Ia o mica atentie sa treci cu vederea ca m-ai prins fara centura, e alegerea mea daca vreau sa mor la volan, dar nu ma ierta daca m-ai prins trecand pe rosu, poate ca baba pe care am omorat-o se ducea la ziua nepotului ei (asta-i caz pur fictiv, ca am luat sala cu punctaj maxim doar
).Nu trebuie sa ma convingi ca-ti pasa. Trebuie doar sa-ti faci treaba, sa nu ma faci sa simt ca acele zeci de procente din salariul meu - munca mea, stresul meu, sanatatea mea - date sub forma de impozit, sunt bani nici macar aruncati, ci furati. Nu pune in prim plan numai interesul propriu si-o sa-ti dau si urmatorul mandat. Ce-ti tragi tu in timpul asta pe langa, spaga ta (vorba vine). Numai da dovada de bun-simt.
Sa luam si un exemplu concret si elocvent din ce am mai citit si vazut si eu prin media - un membru PSD cercetat de ANI si DNA; tipic pentru un pesedist spun carcotasii din noi. Numele sau - Radu Mazare, cel care e la al treilea mandat de primar al municipiului Constanta. Probabil face si ceva bun pe acolo.
Sa luam si un exemplu fictiv - Mircea Badea, om cult, trait, mai mult sau mai putin obiectiv samd, si-ar fi anuntat candidatura la presedentie (sigur ar fi adunat numarul de semnaturi necesare) promitand ca in fiecare dimineata se va duce in biroul sau de presedinte al Romaniei si va face spagatul pe masa, eventual in timpul unei videoconferinte cu premeriul. Apai asta ar fi una din cele mai credibile promisiuni auzite toata campania asta. Si i-ar castiga votul meu. Asa, o sa ma multumesc sa fac o floricica pe buletinul de vot. Sau altceva, ca asta era ideea lui Biggy; depinde cat m-o tine tusul de pe stampila.
