Marele nimic

Ante-scriptum: Probleme tehnice m-au facut sa ma intorc mult mai repede decat isi dorea oricine. Totusi vremea buna continua, asa ca pana la noi directive o ard prin parc cu bicla si cartea. Acum, cat mai pot. Pentru ca o sa-mi rupa picioarele Andrei dupa ce citeste postul asta. De fapt, ca sa fiu sigur - Las parintilor satisfactia de a spune "E doar unul din copiii nostri". Las lui Andrei tot ce e pe raftul din mijloc al frigiderului, iar Alinei ii las parul. Ursuletelui las routerele, cu exceptia celui care e deja la nasa. Colegilor las nervii in pace, iar greselile, tampeniile, pasii strambi si prost ganditi le-as lasa toate uitarii. Iar voua va las o speranta imensa in mai bine, o putere capabila sa lupte cu toate morile de vant deodata si o incapatanare ce ar putea cumpara Crispy Strips de la McDonald's. Poate voua va vor fi niste aliati mai buni.

Am fost la nunta. Nu-mi puteam lua ochii de la miri, cred ca i-am deochiat de frumosi ce-mi pareau. Si nu sunt deloc o persoana superstitioasa. Acolo am realizat ceva - traiesc intr-o lume frumoasa, plina de oameni frumosi. Viata ne tot repeta insa ca padure fara uscaturi nu se poate, si eram sigur ca se gasesc si prin a mea cateva.

Prin urmare aseara m-am asezat pe nisipul rece, mi-am infipt picioarele in el si am inceput sa caut. Intai in nisip, daca deja il rascolisem, dar am gasit cristale, care mai de care mai viu si stralucitor. Atentia mi-a fost atrasa mai ales de unele care rezonau pe ritmuri de muzica. M-a hipnotizat cel care interpreta Nirvana, doar ca sa primesc apoi o lovitura fatala de la un altul pe acorduri de John Mayall. Lesinat cu fata in sus, ma readuce in simturi vantul. Un vant puternic, rece-racoritor si intepator, cu o miasma de struguri si whiskey.

M-am ridicat si ochii mi s-au oprit asupra apei. Desi intuneric, ii vedeam foarte clar frumusetea rubinie, in care ma pierdeam iar si iar si iar si iar, cu fiecare val adus la mal. Si un alt vant, cu miasma de pepene, imi tot lega la loc sufletul de trup.

Cautasem peste tot in jurul meu dar nu am gasit nimic. Poate nici nu aveam ce sa gasesc m-am gandit, si am decis sa mai raman acolo in liniste, privind valurile reci spargandu-mi-se de picioare, dezgropandu-le incet incet din nisip. Si atunci am realizat hidosul.