Inca o data pentru Apes!

Si se duse si a doua seara de festival... Parca trec prea redepe, zau va zic! E ciudat...
Dar macar se simte! Ca si ieri dimineata, azi m-am trezit scartaind. Cat despre Ryan...dar sa nu ne grabim.

Daca in prima seara, bunii prieteni de la Tuborg ne-au supus tirului acustic al platanelor muzicii electronice (Suie, exact asa cum va cunosteam, nu as vrea sa va stiu altfel! Crystal Method, you guys are definetely not good for my health! You rrrrrroooockkkk!!! And Chicane, bloody awesome, chaps!), in cea de-a doua si de mijloc seara, am fost sclavii stapanului Rock.
Inceputul nu pot spune ca a fost bland... Zdobii au rupt corzi (atat acustice, cat si vocale), au distrus tobe, au omorat urechi si neuroni! Ne-au miscat in stanga si in dreapta, in fata si in spate, in sus si in jos, pana era praful mai des decat lumea. S-au incercat cateva hore, dar nimic serios... Ryan zicea ca acum nu-mai-tin-minte-cati ani, la un Revelion in Iasi, Roman a renuntat la vocale, lasandu-si colegii sa "instrumenteze" mai departe, a coborat de pe scena si a intrat in hora cu cei prezenti. Eh, de data asta nu prea ar fi avut unde sa intre in hora. Pai ce-i asta, ma fratilor?
Ma rog, conteaza mai putin. Macar pot sa zic cu mana pe inima un lucru: doua tari, un sigur suflet! Basarabia, pamant Romanesc!

Au urmat cei de la Herbaliser. Pe care pana ieri nu ii auzisem, de care pana acum doua saptamani nici nu stiam ca exista. Ieri inainte sa ne facem pornirea, cat timp Ryan era ocupat cu treburi "toaletistice", am incercat un "Battle of Bongo Hill" de la mai-sus numitii. Ce, ma? Suna bine, credeti-ma! Dati un youtube, merita.
Apoi i-am vazut pe "tineri" in concert. Ganditi-va la o trupa de lautari englezi si deja vi-i puteti inchipui! 3 domni la undeva mai bine de 40-45 de ani, la costum, "calare" pe instrumente si unul ceva mai tinerel, pe la 30-35 la platane. Freaka*, te respect cum nu se poate mai mult, da' omu' asta freca platanele alea intr-un stil pe care nu l-am mai auzit pana acum. Baietii au miscat ceva! Chiar au reusit sa ne faca sa tipam de cateva ori, chiar in stilul lor englezesc de ceai de la ora 5. Si asta nu m-ar fi mirat prea tare, daca audienta nu ar fi fost formata exclusiv din diferite neamuri de rockeri...
La un moment dat totusi am zis sa ne retragem pe la corturile cu bere, ca sa ne continuam incalzirea pentru evenimentul principal al serii...
Zis si facut! Luat bere, baut cateva gaturi zdravene! Ryan in schimb...ma anunta cu o oarecare resemnare ca nu mai poate sa bea. Draci si blesteme!
"Hai la mici!" Hai la mici... Am mancat, buni de altfel. Cel putin mie mi-au placut.
Si... Ryan a ratat evenimentul principal... lucru care m-a cam necajit, ca sa fiu sincer.

Dar destul despre el, hai sa vorbim despre mine si Guano Apes!
A fost... rarisim. Inexprimabil, incomparabil.

Inca imi fileaza lampile, ma ustura ochii, m-a lasat putin auzul, am ragusit peste puterea mea de intelegere si cred ca am o coasta fisurata, ceea ce face miscatul si respiratul ceva mai dificile...
Dar am tot timpul sa ma refac!

Deocamdata, in seara asta incheiem in forta cu Vita de Vie!
Ne vedem la Izvor!

Avanti popolo!