Povestiri cu Animaniacs [Partea II]

[acum urmeaza]

Doua perechi de ochi mari si nerabdatoare ma impingeau sa cobor mai repede din tren! Si eu nu puteam si nu voiam decat sa le ascult!
Ryan stie el ce stie cand vina vorba de transportul in comun din Constanta, dar sunt limite... Oricum, sa ajungi de la Gara pana la Pescarie nu e mare lucru si noi am reusit sa il infaptuim scurt si la obiect!

Lipsuri din inventar: Dot - costum de baie, eu si Ryan - papuci! Achizitii reusite, problema rezolvata!
Foame! Patiserie, cateva nimicuri, problema rezolvata!
Nevoie schimbat haine! Gasit toaleta publica cu plata, nu am platit, ne-am schimbat, problema rezolvata!

Plaja...
Picioarele pe nisip trebuie sa fie goale! Papucii zboara, degetele se infig in nisip, zambetele se adancesc si mai tare!
Stiti senzatia nu? Sunt convins ca unii dintre voi, daca inchid ochii, pot simti deja soarele dogoritor intinzandu-li-se pe toata pielea, briza racoroasa care ii ia in brate, nisipul care scrasneste asa placut intre degete, sunetul linistitor, molcom si monoton al valurilor, raceala aparenta a apei, gustul ala sarat-amarui al aerului si al apei, copiii cu lopatele si rasete ascutite... Mai ales cand nu ai de stat decat o zi, mai precis ceva mai mult de-o dimineata si-un pic.
Intre toatea astea, cei trei mici Animaniaci paseau increzatori cu semi-bagajele in spinare spre cele mai apropiate sezlonguri.
Paranteza: apropo, ii stiti pe Animaniacs? The Warner brothers Yakko and Wakko and their sister Dot? Daca nu, va recomand sa dati un youtube. In cazul nostru, se pare ca Ryan e Yakko, eu Wakko si Dot e...exact. Am inchis paranteza.
O decizie de moment de genul "din Oceanul Pacific..." ne-a aratat 3 sezlonguri. Ryan in dreapta, Dot (ca o stimabila domnisoara) intre cei doi domni si subsemnatul in stanga (cine (ma) stie, cunoaste).

Vedeti voi, eu sunt indragostit inexorabil de mare... Apa, nisipul, briza. M-am indragostit acum ceva mai mult de 2 ani de ea si de atunci nu mi-a trecut. Ma duci pe malul marii si sunt cea mai fericita persoana din lume! Si daca ii mai pun si pe Yakko si Dot peste asta, va cam puteti inchipui starea de spirit.
Era doar un zambet. Tot ce se intampla in jurul nostru nu era decat un mare zambet, un mare "doua-puncte-D". De felul meu, sunt complet antisocial pe plaja. Intins cu soarele pe moaca, briza in talpi, tigara in coltul gurii, berea in mana dreapta si muzica in urechi si nu ma mai intereseaza de nimeni, nimic... Totul e complet.

"Yakko, Redd’s? Dot, Pepsi Twist?"
"Vine baiatuuu’!"

N-am putut sa fiu antisocial. Am incercat...nu mi-a reusit. Am facut poze. Multe. Am glumit, am vorbit despre vreme, politica si sport. Mi-am dat seama ca desi ne stim de aproape 13 ani, eu si Yakko nu am fost niciodata la mare amandoi...si am dat un mare noroc si multa sanatate!
Sa tot ai parte de asemenea zile de vara...

In toata durerea de papuci, ne-am dat seama la un moment dat ca se cam uita foamea la noi. De asemenea, se apropia usor usor ora neplacuta de plecare.
Asa ca am strans mai intai din dinti, apoi din bagaje... si ne-am indreptat usurel spre...telegondola.
Desi stie foarte bine cum stau eu cu privire la transportul pe (orice fel de) cablu, Yakko a insistat sa facem o tura... L-am urat!
Apoi usurel prin satul de vacanta, un ochi pe la tarabe, altul pe la terase. Dupa un colac secuiesc, foamea a cam disparut, asa ca a ramas sa ramanem sa tragem din pai la un suc pana se facea ora de plecat...
Terasa, leganele, racorica...frumos. Dot la baie, eu si Yakko nu. Vine o doamna care vindea lozuri. Mai mult doritor de suveniruri decat de castiguri rapide, ma infig si achizitionez un loz, model "in plic". Iau inca unul si pentru Dot. Yakko se scobeste de marunt si ia 4 bucati, tot lozuri, tot modelul "in plic".
Intre timp se intoarce si surioara noastra, ii inmanez cu mandrie bucata ei de loz...nu pare incantata. Yakko deja se apucase sa le deschida pe ale lui, Dot deschide, strange in pumn si pune la scrumiera. Eu cu dorinta sa nu il deschid pe al meu ci sa il pastrez pana acasa. Ma uit la astia doi si ma decid sa ii urmez totusi. Pan-acasa e distanta lunga si eu sunt curios!

Deschid incet, ma uit. Ma mai uit o data... Mda, cam asa e. Bai, am castigat.
"Cat?"
"Pai... 500 de lei..."
"Ce, ma?"
"Aha, uite!"
Dot: " Bai, ce tare! Stai s-o sun pe mama sa ii zic... Mama, uite, Wakko a castigat 500 de lei la loz in plic! Cum? Pai... nu stiu... Stai sa-l intreb. Wakko, uite ce zice mama: nu faci si tu cinste cu o noapte la mare daca tot ai castigat?"
Mi se aprinde privirea, il sagetez pe Yakko, il vad zambind larg. Infig mana in buzunar, gasesc un numar de telefon, incep sa formez si arunc un: "ba da, normal! Zi-i ca ajungi maine seara acasa!"

Aud din partea unde statea Yakko un "Hehe..." scurt si foarte cuprinzator. Tocmai primisem un cadou de inca 24 de ore la mare. Si nu avusesem nici un plan...

[va urma]