Repede, cat e cald!

Sal'tare si bine v-am regasit! Avem o noua zi, cateva povesti noi si un blogulet care se cere incarcat... Deci sa purcedem.

Voua va e cald? Mie imi e! Nu ma ajuta nici sa fac dus rece, nici sa beau multa, multa apa, cum ne sfatuieste taica doctoru', nici sa ma bata Alizee-u' in cap (Alizee e minunata marca de aer conditionat din minunatul birou al minunatei firme in care cu drag activeaza minunatul mult-prea subsemnat. Nu, nici eu n-am auzit pana de curand de marca asta...) In concluzie, se fierbe...

Se ia una bucata grasun (cine ma cunoaste, ma stie, ca sa zic asa), se infasoara in blugi lungi si adidasi ca nah, doar nu vinde la taraba, se plimba un pic prin soare cu bostanul la vedere, se trece prin metrou pana se acopera bine de un strat (sau doua, trei etc.) lucios de transpiratie, se asezoneaza cu multe, multe minunate mirosuri straine, se impinge un pic stanga-dreapta-sus-jos-fata-spate folosind diferite coturi, genunchi, sacose, genti, ghiozdane, capete seci SAMD. Se mai trece apoi putin prin soare si se lasa sa fiarba in suc propriu de la orele 9:00 la 18:00. In tot acest minunat traseu i se ureaza multa bafta, fericire si o viata lunga si indestulata... Ureaza la randul lui multa sanatate bucala tuturor rudelor de gradul 1, 2 si 3 ale celor care il urasera exact inainte. Legat de asta: e asa de misto sa stai cu castile in urechi (traiasca Moloko, Portishead, Tricky, Groove Armada, Kinobe, Nightmares on Wax si mult etc...) si sa nu ii auzi pe toti reprezentantii diferitelor subspecii umane cand iti vorbesc! Duceti-va unde vreti si injurati-va intre voi, eu am alte treburi mai importante acum, de exemplu sa ma gandesc cum ajunge la munca dimineata soferul de pe masina de deszapezire! Faza e ca oricum iti dai seama ce zic, putand foarte usor sa citesti pe buze diferite cuvinte de 4 litere... Moment in care te uiti "lasciv" in ochii lor si le urezi asemenea! Si nici pe tine nu te poti auzi si e asa de placut... Nu vreau sa fiu inteles gresit, nu ma deranjeaza sa injur. Dar uneori cand ma uit pe cine injur, mi se face sila... si parca nu mai au "urarile" aceeasi rezonanta, aceeasi muzicalitate. Sunt genul de om care injura de cele mai multe ori din dragoste si rar ma gasesc in ipostaza de a injura de nervi. Rar, dar din ce in ce mai des in minunatul balamuc pe care s-au hotarat unii fara sa ma intrebe sa il numeasca Bucuresti.

Tot despre metrou discutand, mai am o mica problema care imi zgarie sentimentele pacifiste inascute. Probabil ca fenomenul are loc in orice mijloc de transport in comun, nu numai in metrou. Totusi, pana acum, in cei 5 ani (doamne, deja 5???) de locuit in mizeria asta infecta supranumita uneori cu prea multa libertate de exprimare "Capitala Romaniei" am avut norocul de a ma gasi indeajuns de aproape de o statie de metrou cat sa nu trebuiasca sa ma omor cu zile, incercand sa ajung de la A la B folosind transportul kamikazic de suprafata... Am inchis paranteza. Si ziceam ca ma gadila foarte neplacut la ciocanel, nicovala si scarita acordurile line ale muzicii din casti...le altora! De cand eram copil la mama acasa am avut o placere deosebita in a folosi casti mici si cat mai bine izolate, dar asta sunt eu... Cele mai "romantice" momente sunt acelea in care (incerc sa) ascult diversi superbi zbantuiti (traiasca Rammstein, Green Day, Offspring, Cardigans, Nightwish, Disturbed, Drowning Pool si altii la fel de apreciati de gusturile mele) si ma trezesc cu anumiti Minuni, Guti, Salami, Auriti, sau mai stiu eu ce alt nume le-a avortat mintea redusa, intrand peste Tarja in urechile mele... Deja va vad pe cei care stiti la ce ma refer sau macar va puteti inchipui cum va chirciti si gemeti de durere... Sunt la fel ca voi! Si celor care nu isi testeaza castile inainte sa le poarte si astfel pierd tot intelesul folosirii lor, implicit facandu-mi mie ziua mai grea: as vrea sa va smulg fiecare dinte cu un cleste inrosit in foc si sa vi-i implantez in talpi!

Ma scuzati, m-a cam durut capul azi si am simtit o oarecare nevoie sa refulez... Va dau o bere daca m-ati suportat pana aici, nu cred ca mai e mult...

A... aproape uitasem: baba-kamikaze! Toti o stim , toti o iubim, toti am injurat-o cel putin de fiecare data cand am dat nas in freza fixativata cu ea... Alt specimen care parca a fost nascut sa incurce viata indeajuns de ucigasa si semi-anosta pe care o taraim fiecare dintre noi. Alta creatura cu arme formidabile in lupta cu restul populatiei. O adevarata rebela a timpurilor noastre, probabil frumoasa pe vremea cand Darwin inca sugea de la mama lui, dar ajunsa intre timp de varsta si decrepitate senilizata (nu stiu daca exista expresia asta, dar mie imi place, deci o folosesc). Stimabila respectiva mi se pare genul perfect de megaloman: nu este doar deasupra tuturor, cum gandeau minori ca Hitler, Ceausescu SAMD, ci este...singura! Inafara ei nu mai exista nimeni in lumea asta si planeta se invarte dupa ea, nu dupa un nimic cum e Soarele...

Daca inchid ochii, o vad: isi infige botinele 34 in placile reci de la marginea peronului si incepe vanatoarea. Mai intai se vaneaza o usa. In mod normal, un om relativ asa cum sunt eu si cum stiu ca sunt majoritatea dintre voi, ne oprim undeva pe peron si asteptam linistiti sa se opreasca magaoaia cu nume de floare (magistrala 2) sau cu nume de capitala europeana (magistrala 1) si apoi ne miscam in format organizat spre cea mai apropiata usa. Ea, nu! Dinainte sa se opreasca garnitura, isi calculeaza o usa si atunci usa respectiva devine a ei! Fereasca un sobor de preoti sa o contrazica cineva, fie verbal sau fizic, ca aia e usa ei... Consecintele sunt devastatoare... Urmatorul pas e pozitionarea milimetrica la doua puncte de reper: marginea peronului si mijlocul usii mai sus mentionate. Si de aici incepand, daca te afli cumva pe aceeasi linie cu ea dar in sens opus, e de preferat sa fii credincios, intrucat numai o putere divina te poate scapa intreg din furia dezlantuita pe care o afiseaza sfertul de om, numita cu drag Baba-Kamikaze! Ca un adevarat portar de handbal, isi intinde toate membrele si se ajuta si de papornita/rafia/geanta nelipsite din arsenal, pentru a distruge orice alta creatura, fie cu viata sau nu, care ii sta in cale, in asaltul final spre... stie toata lumea... un loc liber... Odata ajunsa acolo, se uita satisfacuta spre campul de bataie, plin de degete calcate, burti lovite, ochi vineti, coaste fisurate... Si rasufla greu, amintindu-si, poate, de fapt ce varsta are si cine o cauta p-acasa!

Bun blogul asta, imi place, mai vin p-aici!

Pana la urmatoarea poveste, va reaminteste sa nu va uitati acasa calmul si bunul simt cel care

A fost, este si va fi...

Al vostru, Andrei!

Ma inclin...