Plopi si alti pomi de Craciun...

Multiple salutari, stimabili si stimabile!

Astazi se pare ca am logoree si ceva inspiratie! Nu pot decat sa ma bucur...
Continuand tema din entry-ul anterior, mi-ar placea sa va povestesc un pic despre copacii la care ma gandesc eu cand vine vorba despre sarbatorile de iarna.

Primul ar fi unul la care facea referire Ryan intr-un entry anterior. Mai precis un mandarin...
Povestea incepe acu' vreo 12 ani, cam pe vremea cand eu si Ryan nu ne stiam de mult timp si activam cu spor in clasa a VI-a (daca imi aduc aminte gresit, astept biciurile). Cam pe la vremea Craciunului, imi zice stimabilul Ryan ca el si surioara lui, dupa ce consumasera cu mare drag cateva mandarine, s-au gandit sa puna semintele in niste pamant, asa de distractie...
Zis si facut! Luat una bucata cutie de margarina, luat niste cernoziom (zic si eu, ma dau cu parerea...), luat seminte din mandarine, pus toate la un loc si-i gata joaca!
Numai bine ca la ceva vreme, joaca s-a transformat in cateva firicele timide crescute din pamantul mai sus amintit... Niste mini-mandarini. Ryan imi spune cu oarecare mirare povestea, eu il ascult cu vadit interes si ma anunt dornic de a imi fi facut cadou unul dintre mai sus amintitii "mini".
Ryan rade, dar aduce.
Asez firavul firicel verde (pe cuvantul meu ca nu era mult mai gros ca un trifoi, cu doua frunzulite in varf) intr-un pahar cu putina apa. Si observ cu placere ca ii merge bine! la un moment dat a inceput sa prinda putina putere in frunzulite si ceva firicele la radacina.
Ii schimb locatia intr-un vas mic de lut, cam de dimensiunea unui paharel de 75 ml, cu lingurita de pamant aferenta.
Asta era, cum am zis, acum 12 ani...
Timpul a trecut si stimabilul mandarin acum se mandreste cu o inaltime de aproximativ jumatate de metru, sau poate ceva mai mult, o coroana frumusica foc, frunzulite care miros a mandarine crude, un nume dat de mama (il cheama Andrei, ca pe mine... se pare ca mama considera ca mandarinul seamana cu mine! Da, propria mea mama mi-a zis indirect ca sunt copac...), precum si un altoi proaspat.
Iarna asta micutul meu va sta la caldurica in birou la mama, unde doamna poate sa stea cu ochii pe el si de la primavara se va intoarce la locul lui pe balcon!
Sa-mi traiasca mandarinul!

Daca imi amintesc corect, la inceputul povestii va ziceam de doi copaci de Craciun...
Al doilea copac e fix minunatul brad! De ce impodobim de Craciun un brad si nu alti copaci?
Asta e o legenda care mie unul imi place si pe care as vrea sa o impartasesc si cu voi.
O sa ii rog pe cei mai carcotasi dintre voi sa incerce sa se abtina pana la sfarsit cu comentariile rautacioase. Credeti-ma, le stiu pe toate, si eu m-am gandit la ele...
Dar sa incepem!
Legenda spune ca, in timp ce fugeau de oamenii lui Irod, Maria si Iosif tot cautau un loc unde sa se ascunda.
La un moment dat au gasit un plop. S-au refugiat la poalele lui si l-au rugat sa ii acopere pana trece potera. Dar plopul era las si nu voia sa se amestece in treburile oamenilor. Si atunci si-a ridicat toate ramurile si i-a lasat fara adapost pe cei doi.
In acel moment, Dumnezeu a blestemat plopul sa ramana intotdeauna cu ramurile in sus si sa creasca de unul singur in nisipuri, in campii aride.
Maria si Iosif, negasind loc de ascuns sub plop, au fugit mai departe si au ajuns langa un brad. S-au ascuns sub el si l-au rugat, ca si pe plop, sa ii ascunda pana treceau oamenii regelui.
In acel moment, bradul si-a coborat toate ramurile si i-a acoperit pe cei doi, aparandu-i de ostasi. Dupa ce potera a trecut, Maria si Iosif si-au continuat drumul, multumind bradului pentru ajutor!
Atunci, Dumnezeu a binecuvantat bradul sa fie tot timpul verde si falnic si sa creasca la munte, in liniste, inconjurat de semeni de-ai sai si sa fie adus in casa de Craciun si impodobit de oameni.

Cam asta e legenda bradului de Craciun. Sper ca v-a placut!
Cum ziceam, stiu ca sunt multe inadvertente dar...e doar o legenda! Si eu un lucru frumos la care sa ne gandim cand avem cutia de globuri in mana, fesul rosu in cap, ascultam colinde si ne pregatim de impodobit.

Cam atat deocamdata.

Promit ca o sa va auziti si cu alte ocazii cu cel care este...
Al vostru, Andrei...

Ma inclin...