Partea I

E miezul nopții. Iar nu poate să doarmă. Ca de obicei, mintea îi este în șapte direcții, fiecare cu o întrebare a cărui răspuns îi scapă sau cu un răspuns la o întrebare pe care nu voia să o știe. N-are mare sens, nu? Nici pentru el. E greu să-ți păstrezi chiar și un ultimul dram de logică dacă nu ai mai dormit de câteva nopți consecutive. Ori îi era prea cald, ori prea frig. Ori era prea multă gălagie, ori prea multă liniște. Mereu câte ceva să-i strice echilibrul perfect de care avea nevoie pentru un somn bun.

Se minte singur. Știe foarte bine de ce simte așa, dar nu vrea să-și recunoască. Situația i-ar părea și mai greu de suportat. Soarbe agitat dintr-o cană de apă. Ar vrea să fie alcool, poate ar face situația să pară mai ok, măcar pentru câteva ore. Să se îmbete și să nu-i mai pese, să leșine apoi cu capul pe (lângă) masă și să-și primească mult doritul somn. Dar nu-și permite, îl așteaptă o nouă zi de muncă. Mai ia o gură de apă.

Niciodată n-a fost atât de aproape de visul său. Doar să întindă mâna, și-l atinge. Dar nu se poate. Niciodată nu s-a simțit atât de slab, de neputincios. De departe. Ar vrea să fumeze o țigară, dar pachetul e gol. Se resemnează și dă să mai ia o gură de apă în schimb, dar cana e goală. S-ar resemna din nou, dar nu mai are spre ce să-și îndrepte atenția. Noroc că-i un magazin la colț.

Se îmbracă rapid și iese. E o noapte răcoroasă, dar nu foarte rece. Ceața și luminile fac totul să-i pară un decor de scenă. E o atmosferă care i-a plăcut dintotdeauna, fără să știe exactde ce. Și nici nu-l prea interesează, mai important e că-l relaxează un pic.

Ajunge în dreptul magazinului, dar doar pentru a constata evidentul - e închis la non-stop. Intenția unui nou gând însă îi e subit întreruptă de oprirea bruscă în fața lui a unui Passat.