A doua parte

A ieșit cam sinucigașă prima, nu-i așa? Să vedem cum putem repara...

Era o după-amiază căldă de vară, cu câțiva ani înainte. Se plimba prin oraș, fără prea multe griji. Era pe unul din bulevardele principale ale orașului și nu se grăbea să ajungă acasă. Se zgâia prin vitrinele magazinelor pe lângă care trecea fără să caute ceva anume. Până ajunge în dreptul unui magazin de jucării. Se duce în fața lui, dar nu vede bine. Cum este închis, se urcă pe marginea de piatră a vitrinei și se lipește de vitrina cenușie, încercând să vadă înauntru, în ciuda soarelui.

Se uită în stânga, se uită în dreapta, mai aproape sau mai departe. Se uită de mai multe ori, căutând ceva anume, ceva ce nu găsește. Se mai uită de câteva ori până se uită și în jurul lui, văzându-i pe ceilalți cum se uită la el cocoțat acolo. Copil tembel.

Se dă jos și-și continuă drumul ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Și chiar nu s-a întâmplat nimic, încă nu a găsit mult dorita machetă a unui Passat.