Stand cu ochii inchisi in soare

- Scuze...
- A? Da...?
- Buna!
- Buna...
- Ce faci?
- Nimic... ma uit la soare...
- Pai nu e soare.
- Il astept...
- Cum...? Stai sa astepti soarele?
- Da, il astept, dar cine zice ca stau?
- Pai nu te misti...
- A, da... bine... acum am luat o pauza. Eram pe drum si m-am intalnit cu banca asta. O stiu de mult si imi pare bine sa o revad acum. Si am zis sa ma opresc putin pana ma odihnesc. Si poate ma mai si usuc putin. Mi-am lasat umbrela acasa si acum trebuie sa se scurga singura toata furtuna de pe mine...
- Te-a prins ploaia? Pai nu ploua...
- Aici nu mai ploua, asa e... Undeva mai in spate m-am intalnit cu cativa nori.
- Pai nu mai e nici un trecator ud...
- Ba da, sunt si ei, dar nu putem noi sa vedem. Daca i-as chema si am vorbi putin cu ei, am vedea ca si ei sunt uzi. Unii poate mai mult, altii poate mai putin... Sigur au avut si ei norii lor. Fiecare la timpul lui. Poate unii au avut mai multi nori, altii mai putini. Unii au avut nori mai negri si mai tumultuosi, altii au avut parte de nori mai mici. Dar furtuna, odata ce a picat pe tine, nu se mai vede. Decat daca vrei sa o arati. Sau sa o spui...
- Deci daca nu ma opream sa vorbesc cu tine, nu as fi vazut ca esti ud?
- Cel mai probabil, nu. Da' oricum... lasa asta... Zi-mi tu ce faci? Ce te aduce prin zona?
- Pai si eu stiu banca asta de mult. Si am vrut sa vad daca mai e aici.
- Da? Ce parc mic... Stai putin, apleaca-te ca ai ceva pe par... E ud...
- Da, este... Nici eu nu am avut umbrela...
- Pai, daca vrei, poti sa astepti si tu soarele cu mine...
- Nu, nu imi place sa stau!
- Pai nu am zis sa stai... am zis doar sa astepti...
- Nu inteleg.
- Pai e simplu. E ca si cum ai astepta trenul 2 ore in gara. Nu stai ca la coada. Te duci sa iti iei un ziar, un suc, un pachet de tigari, poate ceva de mancare. Poate te mai intalnesti cu vreun cunoscut, mai stai de vorba cu el. 2 ore ti le umpli cu diferite activitati, in timp ce astepti trenul... E cam acelasi lucru si cu soarele. Nu stai, ci astepti.
- Aha, am inteles. Si soarele asta ce face?
- Pai eu il astept in primul rand sa mai usuce din hainele astea pline de furtuna si de nori. Si apoi, se face mai multa lumina si poti sa vezi drumul putin mai clar. Dar asta e pentru mine, de fapt... Tu poti sa il astepti pentru ce vrei tu... Soarele tau cum arata?
- Pai... e la fel ca soarele oricui, nu? Un soare e un soare...
- Se poate... sau nu... Tu ai venit din partea opusa mie si totusi ai si tu parul ud, ca si mine. Asta inseamna ca ne-am intalnit cu nori diferiti. Cam la fel e si cu soarele... Daca vrei, totusi, putem sa impartim soarele meu. E indeajuns de mare si de calduros si de luminos cat pentru doua persoane.
- Nu stiu ce sa zic... Imi place cum il descrii, dar nu pot fi sigura pe soarele altcuiva...
- Cum doresti tu... Invitatia ramane valabila. De ce te uiti in jur? Cauti ceva?
- Nu stiu pe unde sa merg. Si inapoi nu ma intorc...
- Pai in parcul asta nu sunt alei. Toata lumea merge pe unde vrea, isi face propria alee. Intr-o parte a parcului e un lac mare si frumos, in partea opusa e o padure deasa. Sunt cateva spatii de joaca, multa verdeata dar din pacate si multe gunoaie. Sunt si multe banci, dar putine dintre cele care imi placeau mie au rezistat in timp. Partea frumoasa e ca apar mereu banci noi. Dar parca tot astea vechi, pe care le stiu de mult, sunt mai primitoare.
- Da, asa e... Am si eu banca mea preferata, e sub un pom stufos, e acoperita si imi place sa ma refugiez acolo.
- Te duci acum acolo?
- A, nu, mai stau pe aici.
- Pai ia un loc. Nu mai sta in picioare, ca o sa obosesti. Si e mai bine sa te odihnesti putin inainte sa o pornesti pe alee...
- A, ok... E comfortabila banca ta.
- Da, chiar este, si e facuta in asa fel cat sa imi tina spatele drept... Imi place asta.
- Da, asta e un lucru bun. A... noi inca nu am facut cunostinta.
- Pai mai avem un pic de timp pana ne rasare soarele... Cum ziceai ca te cheama?