De ce ți-e frică? De eșec? De ghinion? De succes? De fericire? De tine? De libertate? De gratii? Că sună prea pompos? Sau prea banal? Prea copilăresc? De dezamăgire? A ta sau a lor? Că ar trebui să fie așa sau altfel? Că se va repeta trecutul? Sau că va fi ceva nou? Că o să cazi? Că o să te rătăcești? Sau că o să te găsești? Că n-o să-ți placă ce-ai găsit? Că n-o să-ți mai pese? Că nu vei mai găsi altceva la fel? Și nici mai bun? Și nici mai rău? Că va trebui să alegi? Că-ți pui prea multe întrebări? Că nu le pui pe cele bune?
În ultima perioadă am întâlnit și reîntâlnit multă lume. Lume de toate formele, dimensiunile, personalitățile și alte proprietăți care dau bine într-o enumerare. Mai simpli, mai complecși, mai complexați. Mai buni, mai răi, mai răsăriți, mai rătăciți, mai speciali sau mai de nimic. Fiecare cu povestea lui, cu alegerile lui, cu fricile lui. Trăind viața pas cu pas cu pas.
Adică nu vreau să-mi mai fie frică.
Friday, October 8. 2010
De ce ti-e frica nu scapi
Trackbacks
Trackback specific URI for this entry
No Trackbacks
