Unele mame nu merita sa fie mame

Nu-i așa că vă era dor de o poveste de la metrou? Sper să nu vă dezamăgesc, pentru că povestea de astăzi era deja începută când m-am urcat eu. Era spre final, chiar:
- Și m-am uitat atunci la el și i-am zis: „Cum să pot să zâmbesc când știu cu cine s-a însurat băiatul meu?”
Hopa, ia să vezi că-i curvă.
- Că-i vai de ea, n-are nici un ban!
Deci nu-i curvă, doar profitoare.
- Știi cât a luat salariu luna trecută? Și cu tăierile astea de acuma, i-au dat 6 milioane în mână. A venit la mine într-o zi, bucuroasă că a găsit niște cizme noi care-i plăceau LA REDUCERE și a dat numa 800 de mii pe ele.
Ăsta a fost momentul în care nu m-am mai putut abține și m-am întors să văd de unde se aud toate grozăviile astea. O tanti care încerca să pară doamnă. Doar că „rădăcinile” de cam un deget, pe alocuri gri, pe alocuri brunete, ale unui păr încercat blond, o mână cu vreo 3 inele și 6 brățări de aur, cealaltă cu cam tot atâtea accesorii dar de argint (sau aur alb?) precum și masa lor totală la gât îmi inspirau cu totul altceva.
Partenera de conversație pregătește atunci un gol de onoare al norei „sărăntoace”.
- Auzi, da ori îl mai și fură?
- Ah, nu. Măcar atât are și ea, că-i cinstită!
Cred că singurul motiv pentru care nu i-a ars nimeni una zdravănă în acel moment e că nici o persoană din jurul ei nu voia să dea dovadă de un așa tupeu și așa o nesimțire. Nu-i frumos să tragi cu urechea la conversațiile altora.